Idiocracy

Cel mai recent film vazut de mine a fost o comedie numita Idiocracy si l-am vazut sambata.Filmul incepe cu prezentarea paralelismului dintre modul in care isi organizeaza familia cei cu bani si inteligenti si cei fara bani si prosti.Primii stau foarte mult pe ganduri pana sa faca copii si pana la urma nu mai fac,si cei din a doua categorie fac foarte mult,sporind populatia Americii.Dupa aceasta prezentare a unei parti din societatea americana contemporana,facem cunostinta cu un bibliotecar al armatei,Joe Bauers(interpretat de Luke Wilson,fratele lui Owen Wilson),care este luat din functia sa pentru a indeplini o misiune secreta.Acesta si o prostituata,Rita,sunt pusi intr-un soi de sicriu si lasati sa hiberneze pentru un an de zile.Comandantul bazei este arestat si astfel,proiectul este dat uitarii,si pe deasupra,baza este inchisa si demolata.Cei doi se trezesc in anul 2505,intr-o America plina de idioti.Ajunge in casa unui tip,la un spital pentru a primi niste medicamente de ameteala.Doctorul,alarmat ca nu are codul de bare tatuat pe mana,porneste alarma si acesta ajunge arestat.Acolo este tatuat pe antebrat,capatand numele Not Sure si trece un test IQ foarte simplu pentru zilele nostre.La puscarie,vazand ce il asteapta(ar trebui sa stea cu capul sub un gras cu multa grasime),merge la unul dintre idiotii responsabili cu cozile si ii spune ca este la coada care nu trebuie.Fuge de acolo si pleaca la avocatul sau(culmea,tipul in casa caruia a ajuns,tip interpretat de Dax Sheppard)si il intreaba de existenta unei masini a timpului.Joe afla ca este asa ceva si il pacaleste pe acesta sa il duca acolo,spunand ca va primi foarte multi bani.Pe drum se intalnesc cu Rita si pleaca spre un oras-depozit urias,Costco,de unde ar urma sa ia o nava catre destinatia lor.Joe este arestat din nou,dar de data asta este dus la Casa Alba,deoarece era cel mai destept om din America,si este numit ministrul mediului.I se da sa rezolve problema recoltelor si cea a economiei,in schimbul gratierii sale.Acesta zice sa ude plantele cu apa si vor incepe sa creasca.Inainte de aceasta masura,se folosea un fel de bautura energizanta,numita Brawndo,un fel de Gatorade,doar ca asta are electroliti.Aceasta firma fiind un fel de gigant,cam cum e Coca-Cola si Mcdonalds la ora actuala,poate chiar mai ceva,raman foarte multi oameni in somaj,datorita udarii plantelor cu apa.Ministrul mediului,Joe,este in pericolul de a fi omorat de catre 2 camioane gigantice,dar le face sa se ciocneasca,insa este cat pe ce sa fie ars de un tip.Pana la urma este salvat de Rita,care cu ajutorul lui Frito,avocatul,arata presedintelui si intregii populatii faptul ca au crescut plantele.Este gratiat si dupa ce afla ca “Masina timpului” este doar un carusel,este facut vicepresedintele Americii.Filmul este regizat de Mike Judge,tipul care a creat Beavis and Buthead si are si unele aluzii sexuale,care poate nu ar fi pe placul tuturor.Un tip spunea pe youtube ca filmul este in genul family Guy si Futurama.Eu nu am vazut cele doua,asa ca nu am de unde stii.Insa am vazut filmul si am ras foarte mult in timpul lui.Este un film ce ne avertizeaza asupra viitorului si ne arata ce sa nu facem si impactul ce il are de pe acuma publicitatea si marile firme in viata noastra.

Confesiunile unei minti bolnave III sau Puterea

Si crezi ca problemele tale vor disparea,dar nu e asa deloc.Tu ramai tot la fel,si mai nou,esti si un luptator cu morile de vant,incercand sa le arati celorlalti ca nu e bine ce fac si consideri ca ar fi persoane mai bune daca s-ar schimba.Si ramai luptator,pentru ca iti place,pentru ca te diferentiezi si mai mult fata de ceilalti,pentru ca ai imbratisat o anumita filozofie si pentru ca altfel nu ai putea.
Acum,iti doresti sa ajungi in stadiul in care sa nu mai lupti,la coexistenta alaturi de o persoana de sex opus.Daca pana acuma,sa spunem ca nu te speria nimic,ei bine,apar multe situatii nemaintalnite pana atunci si la care nu stii cum sa le faci fata.Si trebuie sa rezisti avalansei de respingeri si sa treci peste toate obstacolele intalnite.Dar tu nu-ti faci griji in aceasta privinta,fiindca,ca si ciudat,avand o minte diferita(bolnava ar putea fi sinonim cu anormala),ti-ai dezvoltat la maximum capacitatile de lupta.
Lacrimi nu mai ai,pentru ca le-ai varsat mai demult pe toate.Tot ce ai este puterea de a te ruga lui Dumnezeu.Iti pui toata speranta in El si esti constient pe deplin ca asta e tot ce mai poti face.

Confesiunile unei minti bolnave II

Fetele/baietii din clasa iti mai cer sfatul la o materie si te mai intreaba ce mai faci,conversatia din partea lor rezumandu-se doar la atat.Nu iti propun nimic,pentru ca daca ar iesi cu tinemsi-ar compromite imaginea si ar fi barfite de prietenele/prietenii lor.Asa ca,ce-ti ramane tie de facut este sa te intrebi daca ti-ar fi fost mai bine daca te nasteai in Franta,Germania,Anglia sau in aceeasi tara,dar in alt timp.Si pe langa asta,iti cauti refugiu peste refugiu si vicii peste vicii.Incepi sa inveti bine portugheza,franceza,germana,spaniola,engleza,italiana,sa citesti cat mai multa beletristica,sa vezi cat mai multe filme.Cauti raspunsuri in psihologie,filozofie,religie,dar se dovedeste a fi inca o modalitate de a pierde timpul.Insa iti e bine,decat sa nu faci nimic.Si pe langa astea,te apuci sa inveti lucruri noi,sa canti la instrumente muzicale,sa calatoresti.Singuratatea ta s-a mai diminuat,dar tot iti mai lipseste ceva.Un nor de furtuna sta tot timpul asupra capului tau.Astfel,mergi in cluburi unde doar se asculta muzica si se bea ceva si pe la expozitii sau lansari de carte.Acolo,cunosti oameni noi,la care cauti sa vezi daca au ceva puncte in comun cu tine.Prea multe nu au,dar totusi stai cu ei,pentru ca ei te-au acceptat asa cum esti tu,un mare ciudat(si par a incerca sa iti fie prieteni).Si desi ei nu isi manifesta in nici un fel prietenia si nu te apreciaza,cauti compania lor,pentru a uita de singuratate.

Confesiunile unei minti bolnave I

Ma rog,nu foarte bolnava,dar totusi.Postul asta e cam lung,asa ca il impart in mai multe parti.
Pe la vreo 5 ani afli ce e suferinta,cea adevarata;iti moare bunicul,fratele,sora,mama sau tata.Ai mai cunoscut tu durerea pana la varsta asta,dar nu era decat una superficiala,fada,de suprafata,care e menita oricui.Fie ca nu ti s-a dat mancare la timp,fie ca ti s-a luat o jucarie din bratele tale,pentru cateva clipe,au fost dupa aceea momente care au adus fericirea.Dar suferinta aia de care vorbesc eu nu aduce bucuria asa repede,ci persista mai mult timp si creeaza traume.
Sa nu credeti acuma ca eu sunt cel mai pesimist om din lume,poate sunt cel mai atent la ce se intampla in jur.
Dupa varsta de 5 ani,mai faci vreo 2 ani de gradinita sau camin si ajungi la scoala.Aici,descoperi un loc in care iluziile se fac si se sparg,dispar pur si simplu.Daca tu ai ceva tare si aduci acel ceva la scoala,se va gasi cineva care sa-ti ia acel lucru.Invidiosi sunt si vor fi tot timpul.Daca cumva esti mai mic si/sau mai firav,nu vei fi acceptat in nici o echipa sau vei fi lasat ultimul si echipa care te va lua nu te va baga in seama.Oricum ar fi si oricum ai privi lucrurile,vei fi in plus.Sa nu-mi uit ideea:asta denota ca scoala iti arata si ce inseamna discriminarea si te pregateste pentru viata de adolescent si de adult.
Treci cumva,cu greu,peste copilarie,si ajungi in adolescenta.Aici,singuratatea ta se adanceste.Fiind mai special inca din copilarie,te-au atras si cartile si de-a lungul timpului nu ti-ai neglijat aceasta pasiune.Nu esti microbist/a si nu asculti manele sau trupele de doi bani din Romania.Nu-ti place sa dansezi si nu fumezi,nu bei alcool des si discoteca/cluburile nu e unul dintre locurile tale preferate de petrecut o seara.Si pe langa citit,mai colectionezi diverse lucruri,te mai uiti la filme si mai si asculti jazz,rock,blues,folk si latino in timpul liber.Cei mai populari tipi/tipe din clasa si din scoala ar vrea sa fie ca si tine,pentru ca ei sunt apreciati doar de colegii lor,si nu si de profesori.

prima editie Imprumutdecarti

Stiti cu toti cat de mult imi place sa citesc si cat de mult imi place sa vorbesc despre aceasta pasiune a mea.Atat de mult cred ca,incat as putea abera despre carti si o zi intreaga.Dar la fel as putea abera si despre filme.Ce mi-a copt mintea mea cand am dat de bookblog si de schimbdecarti?Sa organizez si eu asa ceva la mine in oras,desi e mai micut,si ar fi sanse mici sa se stranga ceva lume.Asa ca am trimis mesaje pe formularul de contact de pe schimbdecarti,am primit un raspuns pozitiv,dar din pacate,am aflat dupa ceva timp ca nu se mai pot adauga orase noi.Eu,ce sa fac,ce sa fac?De ce sa nu fac aceeasi chestie,doar ca sub un alt nume?Am intrebat,si au spus ca nu ii deranjeaza aceasta treaba,asa ca in 29 noiembrie organizez in Gherla mea o prima editie Imprumutdecarti,pentru a aduna cat mai multi cititori,dependenti de carte si de citit.

Anuntul suna in felul urmator:”Esti unul dintre impatimitii cititului,dar nu ai o biblioteca prea mare?Ai o biblioteca mare si ai vrea sa citeasca si altii cartile tale?Nu ai prea multi prieteni cititori si ai vrea sa cunosti cativa?Daca raspunsul la macar o intrebare este nu neaparat DA ,vino la o intalnire Imprumutdecarti,sambata,29 noiembrie,0ra 16 la Coca-Cola,sa stai de povesti cu oameni noi,sa legi prietenii sau pur si simplu sa bei un pahar de suc si sa vezi ce se intampla.

Daca esti un cititor pasionat,poti aduce 3 carti pe care sa le dai imprumut si sa iei altele la randul tau sau doar sa le dai altcuiva,fara a mai lua altele.Pot participa si cei care nu au adus carti,si chiar daca nu au adus,pot lua carti imprumut.Pt mai multe detalii,viziteaza schimbdecarti si bookblog.Cei interesati pot trimite un e-mail la adresa king_mihaitza@yahoo.com pentru a-si anunta participarea sau pentru detalii suplimentare.

Atunci cand scriu aceste randuri,ma gandesc ca existi

Te visez intr-o fusta scotiana si ma gandesc la dimineata in care ne vom trezi impreuna si tu vei purta una dintre camasile mele.Imi vei simti parfumul si eu pe al tau.Sutienul si chilotii tai vor atarna pe scaun si noi doi vom sta imbratisati in pat.

~~Ma consoleaza visul,daca realitatea nu imi ofera ceea ce imi doresc.Ma gandeam la motivele pentru care merita sa traiesti si unul ar fi acela ca e plina de provocari si trebuie sa treci peste ele ca sa obtii ceea ce iti doresti;fiindca chiar daca iti doresti ceva din tot sufletul,nu ajunge aceasta actiune,trebuie sa lupti pentru acel ceva.Viata iti pune piedici si nu iti da ceea ce vrei,mai pe romaneste,nu iti da mura-n gura.(Mie,unul,de aceea imi place viata,pentru ca trebuie sa obtin eu prin forte proprii ceea ce imi doresc.)Si pentru asta sa ma omor?Nu,mai bine ma ambitionez si mai mult.Eu,ca si berbec,sunt ambitios,dar uneori simt ca parca imi lipseste acel impuls care sa ma propulseze.~~

Branding

Ne cream un nume pentru blog un motto,un pseudonim sau mai multe,un nume al blogului sau un grupaj de cuvinte ce stau chiar in antetul lui,toate afisate aratand unicitatea noastra.Ne place sa ne credem unici,si chiar suntem,pana la un anumit punct.Si brandul blogului,cu toate elementele ce tin de el si le-am enumerat mai sus sunt unice la fiecare individ in parte si se repeta poate doar un cuvant din titlul ce este afisat in antet.Si eu am vazut cuvantul ganduri ca si titlu la altii,sau mishuflorin doar ca era cel din antet si la mine e folosit ca si nume cand vreau sa postez un comentariu.Sa va spun din ce e alcatuit brandul meu:blogul are numele http://ancaflorin.blogspot.com pentru ca ma cheama asa(nota:ma cheama Anca Mihai Florin,dar ancamihaiflorin ar fi fost prea lung);ma semnez mishuflorin la comentariu pentru ca asta imi e adresa de mail pe gmail;si ganduri_soptitee titlul din antet pentru ca in mod indirect are legatura cu ultima fraza din romanul “De veghe in lanul de secara”de J.D.Sallinger,roman care mi-a placut foarte mult.Atat de mult,incat a devenit unul dintre preferate.Asta sunt eu,ganduri_soptite sau mishuflorin,tot una e.

M-am intors

Dublu post
Celor care v-a fost dor de mine si m-ati citit si ma cititi,le spun ca voi scrie si mai des decat am scris pana acuma si ca imi voi face si mai mult timp pentru jurnalul meu electronic si pentru al lor.Ma bucura faptul ca am si eu cativa cititori fideli,care atunci cand gasesc ceva interesant pe blogul meu,isi dau cu parerea.De ce nu am scris in ultima vreme?Din lipsa de idei si de timp,in mare parte.Acuma,desi sunt racit,voi incepe sa tot scriu si sa vad ce fel de articole scrise de mine sunt apreciate de cei ce ma citesc si pe rand,voi scrie si de filmele pe care le vad si cartile pe care le citesc,despre ceea ce fac si despre visele si sperantele mele.
Si a doua parte a postului:
Nu stiu cati dintre voi ati ascultat Vita de Vie,si in mod special piesa “Imi pasa”.Si nu stiu cati ati facut dedicatii cuiva pe blogul vostru.Ei bine,dedica aceasta piesa la sunetulmaitare,pentru ca ma apreciaza,ma citeste si pentru ca m-a pus in blogroll.Si din alte motive,pe care nu stiu sa le exprim.So mai dedic si celorlalti care imi viziteaza blogul si celor care vor da de acest post.
Sa va spun cate ceva de piesa si de mesajul ei:vorbeste despre prietenie,sprijin si despre faptul ca sufletul tau pereche te poate motiva sa rezisti in continuare.
Ascultati piesa si cititi printre randuri.Printre randuri se poate descoperi si ca ar trebui sa iti pese de cei din jur,de viitorul tau,de familia ta,si de consecintele actiunile tale.Mie,”de data asta(-si nu numai-)imi pasa”.Imi pasa de mediul in care traiesc;imi pasa cine ma conduce;imi pasa daca traiesc bine sau nu;imi pasa de educatia nepotulu meu si de aceea ma stradui sa il educ si eu cat mai bine cu putinta si sa ii insuflu aceleasi valori pe care eu singur le-am deprins si sa il invat sa isi respecte semenii;imi pasa daca lumea ma intelege sau nu,imi pasa daca ceilalti imi sunt prieteni adevarati;imi pasa de ceilalti intr-atat de mult incat sa ii schimb pe cei care merita sa fie schimbati si imi pasa de ce se intampla in jur,in lume si cu valorile existente incat sa imi pun capul la contributie si sa imi framant creierii astfel incat sa ii schimb pe cei din jur sau macar sa le arat celor care sunt ca si mine ca noi,cei care citesc,nu se iau dupa trenduri si stau o clipa sa ii asculte pe ceilalti nu suntem chiar o specie pe cale de disparitie.Pentru toate aceste motive,ascult piesa “Imi pasa” si altele asemanatoare ei.
Va dau un grupaj de versuri si videoclipul:
Si n-am sa ma las din nou furat
De ceea ce m-apasa
De data asta imi pasa
Chiar imi pasa

Si cand peste visele mele
Vor sta lucruri grele
Am sa uit de ele

Sunt racit,dar ma tratez

Sunt sensibil si fragil,ca si majoritatea,dar dupa ce ma tratez si scap de o raceala,ma fac precaut si nu beau apa prea rece,ma imbrac bine.Asta pana uit de ce mi-am propus mie insumi si fac orice,chiar daca asta ar duce la o noua raceala.Am mai fost racit anul asta la inceputul lui octombrie si prin primavara,dar tot uit sa fiu precaut tot timpul.Dar,tot raul spre bine.Daca as fi sanatos,as iesi din casa si as uita sa citesc,sa ascult muzica,sa ma uit la filme sau sa fac orice altceva ce ar implica statul in casa.Chiar si meditatul se face mai bine in casa,unde inchis in camera ta si stand in liniste,te poti gandi un pic la evenimentele ultimelor zile,poti reflecta asupra unei carti citite,sau asupra a orice altceva vrei tu.

Reclamele si viata noastra

Ceva ce a spus mama mea m-a dus cu gandul la reclame si la impactul lor in viata noastra.ochelarii tatalui meu erau pe masa si mama mea a spus ca nu i-a vazut,ca si in reclama aia.cred ca stiti la care ma refer,reclama cu tipul care isi cauta telefonul si telefonul ii era in mana.e super tare si indiferent de starea in care te afli,cred ca iti vine sa razi,pentru ca e acelasi cliseu refolosit si care a tot fost folosit.sa spunem ca iti cauti caciula,dar caciula e pe capul tau.si tu tot o cauti,uitand ca e pe tine.
Cum de si-a adus aminte de acea reclama?Pentru ca ti se intiparesc in minte atat de bine si atunci cand in viata ti se intampla lucruri asemanatoare,tu automat faci conexiuni intre ceea ce ai vazut si se intampla in realitate.P.s.:am uitat sa va spun ca reclama de care si-a amintit mama mea a fost cea de la KitKat,ciocolata aia baton,lunga si subite,care habar nu am ce gust are,pentru ca nu am mancat in viata mea una.